Unul
dintre jurnaliștii mei preferați din Moldova, Constantin Tănase face un
comentariu și pune o întrebare retorică pe facebook: ”Urmăresc și eu
câtă fosăială e în așa-zisul „spațiul tv moldovenesc”,
impresionează numărul mare de „vedete” la metru pătrat de sticlă, e la
fel de impresionantă și migrația „vedetelor” de la un post tv la altul…
Și, totuși, ce talk-show-uri, emisiuni cognitive, distractive ș.a. au
fost lansate în ultimii 4-5 ani de tv din Moldova și au rezistat? De ce
pierdem constant competiția cu tv din alte țări? De ce ne plângem că
moldovenii preferă tv de prin alte părți? Nu dau cu parul în nimeni, ci
doar (mă) întreb.”
Deși
nu m-a întrebat pe mine personal, voi încerca să-i dau un răspuns
laconic. Sunt sigur că domnul Tănase cunoaște și dânsul răspunsurile,
care sunt mai multe, dar nu mă pot abține să nu scriu câteva cuvinte
despre o problemă IMENSĂ a ”spațiului tv moldovenesc”.
Așadar,
de ce pierdem competiția? Pentru că la noi televiziunea se face, la fel
ca majoritatea afacerilor moldovenești, fără investiții sau cu
investiții minime. Fără să se investească vor să aibă profit. De asta
emisiunile nu au audiență și dispar la fel de rapid cum apar. Pentru că
nu se investește in aceste proiecte. Pentru comparație vedeți cât
investesc românii sau rușii, ca să nu ne ducem departe, în
talk-show-urile lor televizate.
La
noi, însă, cum se face? Se angajează, de obicei, un jurnalist
profesionist, apoi îl dau afară pentru că are salariu ”prea” mare. În
locul lui se pune un începător care habar nu are pe ce lume trăiește. În
schimb este comod: face ceea ce i se spune. Iar moldoveanul, cât ar fi
el de prost școlit, știe să facă diferența dintre o emisiune condusă de
un om care cunoaște despre ce vorbește și unul care citește întrebările
scrise de cineva pentru el.
În
schimb câștigă patronul. ”Câștigă” în ghilimele. Pentru că la ce bun
mai faci afaceri media dacă economisești pe ce-i mai important: pe
jurnaliști profesioniști?
A
doua mare problemă a spațiului tv moldovenesc este că vedetele sunt
politicienii. Încă un exemplu: în această seară, pe facebook, mulți se
întrebă la cine se vor uita în această seară? La Filat, care este la Pro
TV sau la Ghimpu, care e la Publika? Personal nu dau 2 bani pe
politicienii moldoveni, indiferent de apartenența lor politică.
Cât
timp politicul va fi principala atracție a televiziunilor, atâta timp
nu avem nicio șansă să facem din televiziuni un business profitabil. Nu
avem nici măcar șansa ca să le facem atractive. Pentru că, citându-l pe
Constantin Cheianu (a spus un adevăr pur la ”Mai pe scurt” de azi, la
Jurnal TV): ”politicienii spun numai minciuni”.
Marea,
URIAȘA problemă este că majoritatea televiziunilor din Moldova aparțin
unor politicieni, iar ei percep tv-urile anume ca pe un instrument
pentru manipularea maselor, NU ca pe o afacere.
Dacă
am ajuns ca să vorbesc la telefon cu un fost coleg de la o televiziune,
pentru care am adus profit cât timp am lucrat acolo, iar acesta, cu o
jumătate de voce, să-mi șoptească la telefon: ”să nu mă audă nimeni că
vorbesc cu tine...”. Adică ce, mă? Cum să-ți fie frică să vorbești cu un
fost coleg?
Oamenii
tremură pentru locul lor de muncă. Pentru un salariu mizer. Jurnaliștii
cu verticalitate sunt dați afară, iar în loc sunt angajate persoane
fără experiență, majoritatea tineri, care să facă ceea ce li se spune și
nimic mai mult. De asta nu mai avem decât 2-3 programe bune la tv-urile
moldovenești. Pentru că toate emisiunile sunt concepute de câțiva
indivizi, care stau zilnic la ședințe cu patronul și ”fac” scenarii.
Culmea este că acești indivizi sunt departe de a fi numiți jurnaliști,
cu atât mai mult de top. Respectiv produsul final - emisiunile - sunt
așa cum sunt. De asta moldovenii preferă emisiunii din alte țări.
Sigur,
există și excepții de la regulă. În lumea tv-urilor moldovenești e la
fel ca în toate domeniile din RM: ceea ce ar trebui să fie o normalitate
este, cu regret, doar o excepție.
SURSA: Sandu Grecu