2 авг. 2011 г.

Cine-i „debil, blea” în R. Moldova ?

Incidentul de la Universitatea Slavonă din Chişinău a confirmat un adevăr despre care am scris de mai multe ori, şi anume: în R. Moldova se trăieşte în două lumi paralele, una fictivă, pe care o vedem la ecranele tv şi cealaltă, adevărată, pe care o trăim zi de zi şi despre care se vorbeşte doar cu ocazia unor „scandaluri”. Astfel, a trebuit să izbucnească „scandalul Ghimpu - Ioniţă” ca să aflăm câte ceva despre „cum se fac legile” în parlament. De asemenea, a trebuit să apară „scandalul Universitatea Slavonă”, ca să aflăm ceea ce de fapt ştim cu toţii: şi după 20 de ani de „independenţă statală” nu populaţia băştinaşă a R. Moldova este stăpână la ea acasă, ci minoritatea imperială rusă. Toţi moldovenii (românii etnici) majoritari în R. Moldova ştiu acest lucru, dar tac. „Enervantul” şi „extremistul” jurnalist Oleg Brega a făcut un lucru pe care alţii nu au curajul să-l facă: a scos gunoiul de sub covor. Sau altfel spus, ne-a arătat că „regele e gol”: priviţi, fraţilor, asta e Moldova, aşa arată democraţia şi independenţa noastră, aceştia suntem noi, aceştia sunt ei. În zadar însă a crezut Brega că după acest scandal „presa va vui”… Uite că „presa serioasă” nu a vuit. Nu a primit ordin de la stăpân să vuiască. Noroc că mai există nişte bloggeri care au prins esenţa fenomenului.

Revin la ideea de mai sus. Camera de luat vederi a lui Oleg Brega a înregistrat scene şi persoane care prezintă o cu totul altă realitate decât cea siropoasă şi fardată de la o televiziune ce are o rubrică jubiliară „Eu sunt Moldova”. Nu, Moldova e alta, nu cea luminoasă şi zâmbitoare de la televizor şi din materialele de propagandă ale guvernării. Moldova cea adevărată e mohorâtă, încruntată, are priviri reci şi urâte, e îmbrăcată în uniforme ale firmelor private de pază, ea are chipul şovin al lui Babenko şi mutrele blege ale moldovenilor care-l slujesc pe acesta. Când aud lozinca „Eu sunt Moldova”, repetată obsesiv (şi) în limba rusă, în faţă îmi apar aceste imagini. Adevărata Moldovă, cea reală, e personificată prin Universitatea Slavonă din Chişinău.
Ierte-mi-se lipsa de modestie, dar am fost unul dintre puţinii, dacă nu cumva chiar singurul jurnalist, care încă în 1996, când „se clocea” Universitatea Slavonă, am avertizat public asupra pericolului pe care îl reprezintă ea pentru independenţa R. Moldova. Cum se procedează în asemenea cazuri? Autorităţile statului iau apă (sau poate altceva?) în gură, iar cei vizaţi te declară „extremist”, „unionist”, „fascist”, „duşman al statalităţii”, „instigator la ură interetnică” şi astfel liniştea interetnică este restabilită, iar problema e consumată. Moldovenii tac ori se comportă ca moldovenii din serviciul privat de pază chemaţi de Babenko să… apere Universitatea de… un „debil”. Iată replica unui slujitor al lui Babenko către jurnalistul agresat: „Takie kak tî stroit Maldovu! Debil, b*ea!” (Debili de alde tine edifică Moldova…). Babenko, autorul scandalului, cel care a sărit la gâtul jurnalistului, a fost şi mai explicit, declarând cu o nedisimulată mândrie velicorusă şi cu un accentuat dispreţ faşă de „debilul” moldovean Brega: „Ia ne magu i ne budu patamu şto mne mnogo let i mne ne nujen etot iazîk!” (Eu nu pot şi nu voi vorbi (limba română) fiindcă sunt bătrân şi mie nu-mi trebuie această limbă). Şi acest lucru îl declară nu un turist oarecare, aflat în treacăt prin Chişinău, ci directorul unei instituţii didactice şi ştiinţifice, aflată pe teritoriul unui stat independent şi care funcţionează conform unei licenţe eliberate de acest stat! Prin acest răspuns, Babenko a scuipat în toţi şi în toate, începând de la Brega şi terminând cu Stema de stat a R. Moldova.
…Îl va pune cineva la punct? Îi va cere cineva socoteală? Mă tem că nimeni. Nici autorităţile statului, nici onegeurile, nici ziarele şi televiziunile.
Ca şi în cazul scandalului cu „Bac-ul din UTA Găgăuzia”, ar fi greşit să-l considerăm vinovat numai pe Babenko. Mai există un vinovat, poate principalul: Statul R. Moldova. Iată de ce, dacă cineva m-ar întreba cine-i „debil, b*ea” în R. Moldova, eu ştiu ce aş răspunde!

Un articol de: Constantin Tănase